Viața ființei umane este o succesiune de experiențe care o fac să se simtă bine sau, dimpotrivă, o fac să sufere. În funcție de modul în care mintea interpretează o anumită experiență, ca plăcută sau neplăcută, această informație este transmisă instantaneu, la nivel celular, în întreaga ființă și, prin urmare, acea ființă se simte bine sau rău. Acest lucru duce la generarea sentimentului de atracție sau respingere față de anumite experiențe.

În acest moment logica comună ne spune că ar trebui să căutăm experiențe care sa ne faca să ne simțim bine și, în același timp, să le evităm pe acelea care ne fac să ne simțim rău. Cu toate acestea, experiența practică ne învață că ființele umane experimentează atracție și atașament în aceeași măsură, atât pentru experiențele plăcute, cât și pentru experiențele neplăcute. Și dacă mintea umană acceptă de bunăvoie atașamentul față de o experiență plăcută, problema apare atunci când ființa umană se atașează și dorește să retrăiască în mod continuu situații neplăcute, dureoase, umilitoare.

Acest lucru evidentiaza o fractură de logică remarcabilă. Ne vine să ne întrebăm: care este motivul ascuns pentru care cineva doreste să repete o experiență dureroasă, o experiență care îi face rău? De ce o femeie continuă să caute și vrea să se întoarcă la bărbatul care abuzează de ea? De ce o persoană care se izbește cu mașina la viteză mare, imediat ce se pune pe picioare, începe să conduca din nou cu viteza mare ca și înainte? De ce o persoană care își pierde un membru într-un sport extrem, își pune o proteză și reîncepe să practice același sport? Care este rațiunea pentru care o persoană cu cancer pulmonar vrea să continue să fumeze și în cele din urmă moare? În unele cazuri, cum ar fi acesta din urmă, lipsa informațiilor corecte și părerea pseudo-iluminaților ne pot înșela și ne pot convinge că motivul este dependența fizică, organică, chimică. În schimb, apelând la inteligența comună, ar trebui să ne întrebăm: cum de există persoane care, după ce fumând două pachete de țigări pe zi, timp de patruzeci sau cincizeci de ani, se lasă brusc și o fac fără nici un disconfort fizic, organic? Este evident că e vorba de altceva, care nu are prea mare legătură cu partea fizică. Cauzele care determină anumite comportamente lipsite de logică, bun simț și respect față de sine pot fi găsite în două aspecte. Primul se numește prostie și este cea mai gravă boală care a afectat vreodată ființele umane. Este boala care ucide zilnic cele mai multe persoane în întreaga lume. Al doilea aspect, cel care ne interesează, se numește subconștient. Când vorbim despre atașamente, subconștientul este cauza tuturor suferințelor ființei umane. Subconștientul este acel mecanism invizibil și extrem de eficient care ne determină să realizăm acele acțiuni pe care le-am repetat de mai multe ori în trecut (gesturi, gânduri, cuvinte). Nu trebuie decât să ne gândim la câteva exemple evidente cum ar fi: obiceiul de a fuma, alegerea partenerilor care provoacă suferință, diferite boli care provin din repetarea obiceiurilor greșite etc. Cei care fumează, de exemplu, își vor aminti că primele țigări fumate au fost o experiență groaznică. Gustul amar din gură, arsura în gât , senzația de sufocare atunci când fumul întră prima oară în plămâni și multe alte senzații neplăcute ne indică faptul că în nici un caz nu s-a dezvoltat un atașament deoarece experiența a fost plăcută!

Atașamentul față de acest obicei nesănătos s-a dezvoltat deoarece persoană a repetat experiența de mai multe ori, probabil pentru a fi la modă sau din cauza singurătății, până când subconștientul a stocat informația. Restul a fost făcut de către subconștient împingând persoana să perpetueze acel tip de acțiune, printr-o repetare continuă a ceea ce a fost ales și făcut în trecut. Un alt exemplu pentru a înțelege despre ceea ce vorbim sunt persoanele care par să aibă un talent înnăscut în a alege întotdeauna partenerul "greșit". Le vedem trecand de la o relație la alta, confruntându-se mereu cu aceeași dinamică și alegând întotdeauna acele persoane care le fac să sufere și ca să vezi, acele persoane au aproape întotdeauna aceleași caracteristici. Chiar și în această situație, mecanismul este același. La început există o experiență neplăcută la care nu reacționează, găsindu-se în mod prostesc justificări, iar subconștientul stochează aceste experiențe ca normalitate, apoi le propune din nou. În acest fel alegem mereu în mod inconștient noii parteneri numai dacă au acele caracteristici pe care subconștientul le recunoaște. În ceea ce privește bolile, de exemplu, lucrurile sunt și mai evidente.

Atașamentul psihologic față de suferința generată de unele boli este, în zilele noastre, atât de mare încât oamenii sunt aproape mândri de ea. Patologia este atât de adânc înrădăcinată în subconștientul acestor oameni încât se pare că nici măcar nu se mai gândesc la vindecare. Acestia își acceptă în mod pasiv statutul de "bolnav", exibândul apropape ca pe un trofeu și continuând să facă aceleași acțiuni care i-au condus la boală și care întrețin boala. De exemplu, în zilele noastre, a devenit aproape imposibil sa nu întâlnim permanent persoane cu probleme gastro-intestinale, persoane care spun că sunt intolerante la un anumit număr de alimente etc.

Auzim adesea vorbindu-se de persoane care suferă de boală celiacă, astfel încât restaurantele s-au echipat cu tot ceea ce este necesar pentru a putea servi și acești clienți. Paradoxul este că puțini dintre acești oameni sunt cu adevărat interesați să se vindece și acest lucru se poate deduce din faptul că ei repetă mereu aceleași greșeli care au generat acea patologie. Ei spun, de exemplu, că nu pot mânca o întreagă serie de alimente și apoi, aberant, consumă cafea, fumează, mănâncă batoane întregi de ciocolată, mănâncă pește, carne etc., adică tot ceea ce generează aciditate în organism și inflamează intestinul. Dacă le atragi atenția că unele alimente sau substante, cum ar fi cafeaua sunt dăunătoare sănătății intestinului, se uită la tine cu ochii condamnatului la moarte și răspund: "Nu, cafeaua nu, nu pot renunța la cafea!" Dependența lor psihologică față de această substanța este atât de adânc înrădăcinată încât nici măcar nu își dau seama de absurditatea situației. Apoi, avem cea mai periculoasă și dăunătoare dependența psihologică: cea față de gândurile și convingerile noastre, dependenta în fața căreia dispare orice formă de rațiune.

Această este forma de dependența care generează conflicte de familie, conflicte sociale, războaie religioase sau culturale, conflicte politice. În numele unei idei care, în majoritatea cazurilor, nu aparține nici măcar celor care o exprimă, o idee împrumutată de la alții, se încetează a fi omenosi, se strică prietenii de o viață, se divorțeaza, se trimiț oameni în închisoare, se ucide.

Vă invitam sa citiți și partea a doua...