Rezultatele unor cercetări au arătat incidența tulburărilor psihologice (anxietate, depresie etc.) asupra performanței profesionale a individului și, în consecință, asupra bilanțului companiei; de exemplu, un studiu realizat de National Institutes of Mental Health (Institutul Național de Sănătate Mintală ) a arătat că, în medie, fiecare lucrător american care suferă de tulburări bipolare pierde 65 de zile de muncă pe an, comparativ cu 27 pierdute de cei care suferă de depresie majoră. La aceste tulburări se adaugă cele care și-au asumat rolul de "boli profesionale", cum ar fi sindromul de stres la locul de munca, sindromul burnout, mobbingul și dependența de muncă. Astăzi, munca nu este considerată doar o activitate necesară pentru susținere, ci a devenit și un mijloc de afirmare socială: trebuie să fim rapizi, eficienți, disponibili, întotdeauna mai buni și mai bine pregătiți; ceea ce contează este rezultatul, productivitatea. Toate acestea au condus la o creștere a identificarea cu munca comparativ cu cea personală.
Stressul muncii
Stresul sau Sindromul General de Adaptare (SGA) este definit ca "un răspuns general nespecific la orice cerere (demand) venită din mediul înconjurător" (Seyle, 1975); ar reprezenta reacția normală a individului la presiunile exercitate de mediu (extern sau intern, fizic sau psihic) și nu are întotdeauna o valoare negativă. În unele cazuri, de fapt, aceasta poate contribui la stimularea adaptabilității individului la mediul înconjurător (caz în care vorbim de eustress). Dimpotrivă, dacă continua în timp, generează performanțe slabe, lipsă de interes pentru munca cuiva, fuga de responsabilitate etc. (Distress). În ceea ce privește mediul de lucru, observăm că stressul este rezultatul unei interacțiuni între factorii organizaționali și factorii personali. Conform modelului Volumului de muncă suplimentar - Job strain model (1) - stresul de muncă ar fi cauzat, în primul rând, de combinarea unui volum de muncă excesiv și a unei posibilități limitate de a controla sarcinile care trebuie îndeplinite. Prin urmare, chiar și în prezența unui volum mare de muncă, un lucrător poate să nu se simtă stresat dacă simte că poate manevra această sarcină în modul cel mai adecvat. Modelul dezechilibrului dintre efort și recompensă - Effort- rewards imbalance model (2) - stresul de lucru se găsește în prezența unui angajament ridicat din partea lucrătorului asociat cu o recompensă slabă; care poate fi înțeleasă atât ca și câștig financiar, cât și ca aprobare socială, stabilitatea locului de muncă și oportunități de carieră. Potrivit Comisiei Europene, Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă și Afaceri Sociale (3), cei mai comuni factori care determină stresul legat de muncă sunt:
• Cantitatea excesivă sau insuficientă de muncă care trebuie efectuată.
• Timp insuficient pentru a termina munca satisfăcătoare atât pentru ceilalți, cât și pentru ei înșiși.
• Lipsa unei descrieri clare a muncii ce trebuie realizată sau a unei linii ierarhice. • Recompensa insuficientă, nu proporțională cu performanța.
• Incapacitatea de a face plângeri.
• Responsabilități grele care nu sunt însoțite de o autoritate sau o putere de decizie adecvată.
• Lipsa colaborării și a sprijinului superiorilor, colegilor sau subordonaților.
• Incapacitatea de a exprima în mod eficient talentele sau aptitudinile personale
• Nesiguranța locului de muncă, incertitudinea postului ocupat.
• Condiții de muncă neplăcute sau lucrări periculoase.
• Posibilitatea ca o mică greșeală sau neatenție să aibă consecințe grave.
În corpul unei persoane supuse stresului, se observă modificări ale echilibrului sistemului endocrin și ale sistemului nervos care implică o serie de hormoni cum ar fi, de exemplu, cortizolul, adrenalina și noradrenalina: aceste modificări au un impact puternic asupra întregului sistem cardiovascular. De asemenea, stresul scade eficiența sistemului imunitar și crește probabilitatea de tulburări gastro-intestinale, boala tiroidiană, diabet și crește riscul de a dezvolta tumori. O manifestare a disconfortului profesional care afectează eficiența muncii este reprezentată de sindromul "Burnout" sau de "Sindromul epuizării emoționale"; care reprezintă o reacție patologizată la stresul de muncă și indică o stare de nemulțumire la locul de muncă, din punct de vedere fizic și psihic, din cauza nerealizării unui obiectiv stabilit. Se manifestă cu apatie, frustrare, lipsă de scopuri și stima de sine scăzută, urmată de un puternic sentiment de vinovăție din cauza incapacității de a-și îndeplini îndatoririle. Burnout se manifestă prin migrene frecvente și persistente, tulburări gastrointestinale, insomnie, oboseală excesivă; și cu o serie de simptome, variind de la raceli frecvente la dureri de spate, tahicardie și greață. Din punct de vedere psihologic, se manifestă prin atitudini precum inconstanță, înclinație spre izolare, stimă de sine scăzută, sentimente de vinovăție, furie și resentiment, rezistența puternică fata de a merge la muncă în fiecare zi, indiferență, negativism, izolare, până la paranoia, epuizare, depresie și tendința de a folosi droguri, medicamente sau alcool. În cazurile severe, stările depresive pot duce la boli mintale și la gânduri suicidare. Mai mult, persoanele afectate nu sunt în măsură să ceară ajutor, ceea ce evidențiază lipsa reacției sociale. Dintre cei mai frecvenți factori de stres la locul de muncă figurează mobbingul, o violență psihologică la locul de muncă cauzată de deteriorarea relațiilor interpersonale și a anomaliilor organizaționale; un fel de comunicare conflictuală la locul de muncă, care are loc între colegi sau între superiori și angajați, în care persoana atacată este plasată într-o condiție de slăbiciune și atacată în mod repetat intr-un mod explicit sau implicit pentru o perioadă prelungită de timp cu scopul precis de a o alunga de la locul de muncă. Atacurile vizează lovirea capacității de autonomie și inițiativă a victimelor și de a le face nesigure de ele însele și de profesia lor: într-un timp scurt, stima de sine se clatină și se naste dubiul cu privire la validitatea muncii lor. Pe lângă deteriorarea performanței muncii, consecințele mobbing-ului chiar duc la sinucidere, în aproximativ 20% din cazuri.
O altă cauză a stresului de muncă este dependența de muncă, care până în prezent este încă un fenomen subevaluat și nu foarte recunoscut în domeniul stresului psihologic, cu consecința unui diagnostic în fază avansată, de obicei după atacuri de cord sau alte boli grave. Cel mai afectat este muncitorul competitiv, care are o atitudine remarcabilă față de supremație și auto-afirmare; muncitorul ambițios și orientat spre succes, neobosit, îndreptat spre modele de perfecțiune și mari responsabilități. Cei care sunt predispuși la această dependență consideră de obicei munca ca fiind singura ocazie de a experimenta interacțiunile sociale care au devenit precare datorită angajamentelor zilnice: timpul dedicat orelor suplimentare poate reprezenta o modalitate de a evita singurătatea sau absența unui nucleu familial. Sunt cei care se dedică trup și suflet pentru a scăpa de o greutate sentimentală sau familială sau cei care își hrănesc stima de sine numai prin confirmări și recunoaștere socială sau chiar și cei care se lasă supraîncărcați cu muncă pentru o nevoie de auto-pedeapsă. Cei care suferă de această dependență, își iau munca în vacanță sau la sfârșit de săptămână, nu lipsesc niciodată nici din necesitate, nici din cauza unei boli, pot avea crize de sevraj, pot simți senzație de gol, agitație și nervozitate atunci când sunt departe de locul de muncă, pot să le fie frică să-și piardă slujba, coșmaruri cu privire la greșeli sau eșecuri și de multe ori este incapabil să-si dedice timpul pentru petrecerea timpului liber și pentru divertisment; în mod automat, în ciuda faptului că munca ocupă întreaga viață a acestor indivizi, randamentul este destul de scăzut.
Să analizăm care sunt modalitățile de a controla și rezolva stresul la locul de munca și, în consecință, de a crește eficiența muncii
. • Dobândirea gradului de conștientizare a factorilor care creează stres, evaluând sursele și unde este posibil să se intervină urgent.
• Evaluarea gradul de implicare în muncă, știind că locul de muncă nu trebuie să înlocuiască nucleul familial și că a investi prea mult din punct de vedere emoțional este periculos.
• Modificarea evaluarii cognitive a mediului, recunoașterea diferenței dintre lucrurile care pot fi controlate și cele care nu pot fi controlate. Este necesar să ne întrebăm cum trăim situația care reprezinta sursa de stres și dacă există modalități alternative de abordare a acesteia (în această situație este posibil să se găsească sprijin într-un prieten, un psiholog, un partener).
• Revizuirea scarii valorilor, acordarea unei ponderi adecvate la ceea ce există în afara muncii, cum ar fi familia, prietenii și alte interese. Domenii în care satisfacțiile pot compensa stresul asociat muncii.
• Planificarea activității, sa învățam să delegam tot ce poate fi delegat și să facem distincția dintre lucrurile importante și cele mai puțin urgente.
• Realizarea tehnicilor de Hatha Yoga, relaxarea și tehnicile de concentrare și meditație: aplicarea acestei discipline (yoga), de fapt, acționează sinergic asupra diferitelor aspecte care sunt "afectate" de stres, ceea ce duce la reducerea și eliminarea utilizării medicamentelor.
Asana-ele (posturile yoga) permit restabilirea echilibrului fizic prin eliminarea diferitelor tulburări somatice, cum ar fi migrenele, tulburările gastrointestinale, durerea lombară și restabilirea echilibrului hormonal. Tehnicile de relaxare permit o recuperare rapidă a energiei și obținerea unei stări de relaxare totală atât fizică cât și mentală. Tehnicile de concentrare și meditație fac posibilă amplificarea capacității de focalizare mentală, concentrare, atenție și memorie; în plus favorizeazează eliminarea stărilor de iritabilitate, resentimente și sentimentul de vină. În acest sens, am putut observa că desfășurarea sedintelor de yoga la locul de muncă (de exemplu, în timpul pauzei de prânz sau la sfârșitul turei de muncă) pe langa favorizarea unui proces individual de recuperare și armonizare a energiilor, permite crearea noi modalități de interacțiune și de impartasire printre participanți (colegii) care pot duce la depășirea unor dinamici interpersonale neplăcute.
• Pauzele luate în timpul zilei pentru a încerca să reintram în contact cu noi insine.: o plimbare în natură poate fi foarte regenerantă și ne permite să ne întoarcem la lucru cu energie proaspătă și luciditate, în plus exercițiul fizic constant eliberează endorfine endogene, un fel de "drog natural" care ne ajută să ne simțim mai bine și ne ajută să prevenim atât afecțiunile cardiovasculare cât și cele musculo-scheletice cauzate de stresul la munca.
• Grija de noi și de corpul nostru: atentia pentru dieta și perioade de odihnă adecvate. • Să ne îndreptăm atenția către alte activități (grupuri de voluntari, asociații culturale ...) care permit obținerea de noi satisfacții și impliniri.
• Gândirea pozitiva: sa fim constienti de propriul succes și învățam să ne răsplătim. Este important să învățam să ne stabilim obiective pe termen scurt și să ne simțim satisfăcuți atunci când acestea sunt atinse. Sa urmărim să nu consideram critica ca fiind un atac personal, ci o oportunitate de creștere.
• Cultivarea umorului, atât fata de sine (autoironia), cât și in situații care trebuie să fie înfruntate.
Psihoterapeut Alessia Fratoni
Stressul muncii
Stresul sau Sindromul General de Adaptare (SGA) este definit ca "un răspuns general nespecific la orice cerere (demand) venită din mediul înconjurător" (Seyle, 1975); ar reprezenta reacția normală a individului la presiunile exercitate de mediu (extern sau intern, fizic sau psihic) și nu are întotdeauna o valoare negativă. În unele cazuri, de fapt, aceasta poate contribui la stimularea adaptabilității individului la mediul înconjurător (caz în care vorbim de eustress). Dimpotrivă, dacă continua în timp, generează performanțe slabe, lipsă de interes pentru munca cuiva, fuga de responsabilitate etc. (Distress). În ceea ce privește mediul de lucru, observăm că stressul este rezultatul unei interacțiuni între factorii organizaționali și factorii personali. Conform modelului Volumului de muncă suplimentar - Job strain model (1) - stresul de muncă ar fi cauzat, în primul rând, de combinarea unui volum de muncă excesiv și a unei posibilități limitate de a controla sarcinile care trebuie îndeplinite. Prin urmare, chiar și în prezența unui volum mare de muncă, un lucrător poate să nu se simtă stresat dacă simte că poate manevra această sarcină în modul cel mai adecvat. Modelul dezechilibrului dintre efort și recompensă - Effort- rewards imbalance model (2) - stresul de lucru se găsește în prezența unui angajament ridicat din partea lucrătorului asociat cu o recompensă slabă; care poate fi înțeleasă atât ca și câștig financiar, cât și ca aprobare socială, stabilitatea locului de muncă și oportunități de carieră. Potrivit Comisiei Europene, Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă și Afaceri Sociale (3), cei mai comuni factori care determină stresul legat de muncă sunt:
• Cantitatea excesivă sau insuficientă de muncă care trebuie efectuată.
• Timp insuficient pentru a termina munca satisfăcătoare atât pentru ceilalți, cât și pentru ei înșiși.
• Lipsa unei descrieri clare a muncii ce trebuie realizată sau a unei linii ierarhice. • Recompensa insuficientă, nu proporțională cu performanța.
• Incapacitatea de a face plângeri.
• Responsabilități grele care nu sunt însoțite de o autoritate sau o putere de decizie adecvată.
• Lipsa colaborării și a sprijinului superiorilor, colegilor sau subordonaților.
• Incapacitatea de a exprima în mod eficient talentele sau aptitudinile personale
• Nesiguranța locului de muncă, incertitudinea postului ocupat.
• Condiții de muncă neplăcute sau lucrări periculoase.
• Posibilitatea ca o mică greșeală sau neatenție să aibă consecințe grave.
În corpul unei persoane supuse stresului, se observă modificări ale echilibrului sistemului endocrin și ale sistemului nervos care implică o serie de hormoni cum ar fi, de exemplu, cortizolul, adrenalina și noradrenalina: aceste modificări au un impact puternic asupra întregului sistem cardiovascular. De asemenea, stresul scade eficiența sistemului imunitar și crește probabilitatea de tulburări gastro-intestinale, boala tiroidiană, diabet și crește riscul de a dezvolta tumori. O manifestare a disconfortului profesional care afectează eficiența muncii este reprezentată de sindromul "Burnout" sau de "Sindromul epuizării emoționale"; care reprezintă o reacție patologizată la stresul de muncă și indică o stare de nemulțumire la locul de muncă, din punct de vedere fizic și psihic, din cauza nerealizării unui obiectiv stabilit. Se manifestă cu apatie, frustrare, lipsă de scopuri și stima de sine scăzută, urmată de un puternic sentiment de vinovăție din cauza incapacității de a-și îndeplini îndatoririle. Burnout se manifestă prin migrene frecvente și persistente, tulburări gastrointestinale, insomnie, oboseală excesivă; și cu o serie de simptome, variind de la raceli frecvente la dureri de spate, tahicardie și greață. Din punct de vedere psihologic, se manifestă prin atitudini precum inconstanță, înclinație spre izolare, stimă de sine scăzută, sentimente de vinovăție, furie și resentiment, rezistența puternică fata de a merge la muncă în fiecare zi, indiferență, negativism, izolare, până la paranoia, epuizare, depresie și tendința de a folosi droguri, medicamente sau alcool. În cazurile severe, stările depresive pot duce la boli mintale și la gânduri suicidare. Mai mult, persoanele afectate nu sunt în măsură să ceară ajutor, ceea ce evidențiază lipsa reacției sociale. Dintre cei mai frecvenți factori de stres la locul de muncă figurează mobbingul, o violență psihologică la locul de muncă cauzată de deteriorarea relațiilor interpersonale și a anomaliilor organizaționale; un fel de comunicare conflictuală la locul de muncă, care are loc între colegi sau între superiori și angajați, în care persoana atacată este plasată într-o condiție de slăbiciune și atacată în mod repetat intr-un mod explicit sau implicit pentru o perioadă prelungită de timp cu scopul precis de a o alunga de la locul de muncă. Atacurile vizează lovirea capacității de autonomie și inițiativă a victimelor și de a le face nesigure de ele însele și de profesia lor: într-un timp scurt, stima de sine se clatină și se naste dubiul cu privire la validitatea muncii lor. Pe lângă deteriorarea performanței muncii, consecințele mobbing-ului chiar duc la sinucidere, în aproximativ 20% din cazuri.
O altă cauză a stresului de muncă este dependența de muncă, care până în prezent este încă un fenomen subevaluat și nu foarte recunoscut în domeniul stresului psihologic, cu consecința unui diagnostic în fază avansată, de obicei după atacuri de cord sau alte boli grave. Cel mai afectat este muncitorul competitiv, care are o atitudine remarcabilă față de supremație și auto-afirmare; muncitorul ambițios și orientat spre succes, neobosit, îndreptat spre modele de perfecțiune și mari responsabilități. Cei care sunt predispuși la această dependență consideră de obicei munca ca fiind singura ocazie de a experimenta interacțiunile sociale care au devenit precare datorită angajamentelor zilnice: timpul dedicat orelor suplimentare poate reprezenta o modalitate de a evita singurătatea sau absența unui nucleu familial. Sunt cei care se dedică trup și suflet pentru a scăpa de o greutate sentimentală sau familială sau cei care își hrănesc stima de sine numai prin confirmări și recunoaștere socială sau chiar și cei care se lasă supraîncărcați cu muncă pentru o nevoie de auto-pedeapsă. Cei care suferă de această dependență, își iau munca în vacanță sau la sfârșit de săptămână, nu lipsesc niciodată nici din necesitate, nici din cauza unei boli, pot avea crize de sevraj, pot simți senzație de gol, agitație și nervozitate atunci când sunt departe de locul de muncă, pot să le fie frică să-și piardă slujba, coșmaruri cu privire la greșeli sau eșecuri și de multe ori este incapabil să-si dedice timpul pentru petrecerea timpului liber și pentru divertisment; în mod automat, în ciuda faptului că munca ocupă întreaga viață a acestor indivizi, randamentul este destul de scăzut.
Să analizăm care sunt modalitățile de a controla și rezolva stresul la locul de munca și, în consecință, de a crește eficiența muncii
. • Dobândirea gradului de conștientizare a factorilor care creează stres, evaluând sursele și unde este posibil să se intervină urgent.
• Evaluarea gradul de implicare în muncă, știind că locul de muncă nu trebuie să înlocuiască nucleul familial și că a investi prea mult din punct de vedere emoțional este periculos.
• Modificarea evaluarii cognitive a mediului, recunoașterea diferenței dintre lucrurile care pot fi controlate și cele care nu pot fi controlate. Este necesar să ne întrebăm cum trăim situația care reprezinta sursa de stres și dacă există modalități alternative de abordare a acesteia (în această situație este posibil să se găsească sprijin într-un prieten, un psiholog, un partener).
• Revizuirea scarii valorilor, acordarea unei ponderi adecvate la ceea ce există în afara muncii, cum ar fi familia, prietenii și alte interese. Domenii în care satisfacțiile pot compensa stresul asociat muncii.
• Planificarea activității, sa învățam să delegam tot ce poate fi delegat și să facem distincția dintre lucrurile importante și cele mai puțin urgente.
• Realizarea tehnicilor de Hatha Yoga, relaxarea și tehnicile de concentrare și meditație: aplicarea acestei discipline (yoga), de fapt, acționează sinergic asupra diferitelor aspecte care sunt "afectate" de stres, ceea ce duce la reducerea și eliminarea utilizării medicamentelor.
Asana-ele (posturile yoga) permit restabilirea echilibrului fizic prin eliminarea diferitelor tulburări somatice, cum ar fi migrenele, tulburările gastrointestinale, durerea lombară și restabilirea echilibrului hormonal. Tehnicile de relaxare permit o recuperare rapidă a energiei și obținerea unei stări de relaxare totală atât fizică cât și mentală. Tehnicile de concentrare și meditație fac posibilă amplificarea capacității de focalizare mentală, concentrare, atenție și memorie; în plus favorizeazează eliminarea stărilor de iritabilitate, resentimente și sentimentul de vină. În acest sens, am putut observa că desfășurarea sedintelor de yoga la locul de muncă (de exemplu, în timpul pauzei de prânz sau la sfârșitul turei de muncă) pe langa favorizarea unui proces individual de recuperare și armonizare a energiilor, permite crearea noi modalități de interacțiune și de impartasire printre participanți (colegii) care pot duce la depășirea unor dinamici interpersonale neplăcute.
• Pauzele luate în timpul zilei pentru a încerca să reintram în contact cu noi insine.: o plimbare în natură poate fi foarte regenerantă și ne permite să ne întoarcem la lucru cu energie proaspătă și luciditate, în plus exercițiul fizic constant eliberează endorfine endogene, un fel de "drog natural" care ne ajută să ne simțim mai bine și ne ajută să prevenim atât afecțiunile cardiovasculare cât și cele musculo-scheletice cauzate de stresul la munca.
• Grija de noi și de corpul nostru: atentia pentru dieta și perioade de odihnă adecvate. • Să ne îndreptăm atenția către alte activități (grupuri de voluntari, asociații culturale ...) care permit obținerea de noi satisfacții și impliniri.
• Gândirea pozitiva: sa fim constienti de propriul succes și învățam să ne răsplătim. Este important să învățam să ne stabilim obiective pe termen scurt și să ne simțim satisfăcuți atunci când acestea sunt atinse. Sa urmărim să nu consideram critica ca fiind un atac personal, ci o oportunitate de creștere.
• Cultivarea umorului, atât fata de sine (autoironia), cât și in situații care trebuie să fie înfruntate.
Psihoterapeut Alessia Fratoni
