Există ființe care au venit pe pământ pentru noi. Simpla lor prezență trezește cele mai profunde sentimente de fericire, pace și iubire în suflet. Ele aduc la lumină tot ce este mai frumos din fiecare dintre noi. Ele ne arată cum să îndeplinim cea mai mare dorință a inimii noastre. Ele deschid ușa perfecțiunii spirituale și ne ghidează în fiecare moment.
ESTE PERMANENT ÎN COMUNIUNE CU DUMNEZEU
"Starea de iluminare este descrisă după cum urmează: există o conștiință continuă a unității dintre Sinele Suprem Atman al ființei și Dumnezeu. Nu mai există nici o urmă de identificare a lui Atman cu invelisurile sale. Fiecare simț al dualității este complet șters. Există o conștiință pură, unificată. Omul care este ferm stabilit pe acest nivel al conștiinței se spune că este iluminat. Un om este eliberat tocmai în această viață atunci când este stabilit pe deplin și permanent în starea de iluminare. Fericirea lui e nesfârșită. Chiar dacă mintea lui este dizolvată în Dumnezeu, el este total conștient, liber de ignoranță. Este complet lucid și este liber de orice dorință. Se spune că un astfel de om este eliberat chiar în această viață.
Pentru el, suferințele din această lume s-au încheiat. În ciuda faptului că posedă un corp finit, el rămâne unit cu Infinitul. Inima lui nu cunoaște agitație. Se spune că un astfel de om este eliberat în această viață. Deși trăiește într-un corp, acesta din urmă este mai degrabă o umbră care îl urmează. El nu mai este influențat de gândul de ”eu" și "al meu". Acestea sunt caracteristicile unui om eliberat în această viață. El nu mai este legat de trecut. Nu mai este legat de viitor. El este detașat de prezent. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. În lume, binele și răul par să existe peste tot. Oamenii și obiectele par a fi distincte. În ciuda acestor lucruri, el privește totul din punctul de vedere al egalității și unității, pentru că vede pe Dumnezeu Suprem în orice. Iată cum îl puteți recunoaște pe omul eliberat în această viață.
Poate sa aiba un destin bun sau rău . El le priveste pe amandoua cu detașare si calm interior și nu este atins. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Pentru că mintea lui este în mod continuu dizolvată în beatitudinea lui Dumnezeu, el privește la fel lumea interioară și cea exterioară. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Viața trece: el o priveste ca un martor detașat. Nu se identifica cu corpul, cu organele senzoriale etc. El a depășit ideea de datorie și obligație. Iată cum puteți recunoaște omul care s-a eliberat în această viață. Cu ajutorul cuvintelor vii ale scripturilor, el a realizat unirea cu Dumnezeu. El nu mai este constrans să se renasca. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. El nu se identifică niciodată cu corpul sau cu organele senzoriale. Nu mai are nici un sentiment de posesivitate. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Prin luciditatea sa transcendentală a realizat că Dumnezeu este totul. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Oamenii sfinti îl pot proslăvi, oamenii răi îl pot insulta - sentimentele față de ei sunt la fel. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Râurile se varsa în ocean, dar oceanul nu se agită din acest motiv. Obiectele senzoriale curg în mintea lui, dar nu simte nici o reacție, deoarece are conștiința Realității Unice. El este cu adevărat eliberat chiar în această viață. " (Din Viveka Chudamani de Shankaracharya) Noțiunea de jivanmukti înseamnă Eliberat spiritual, fiinta extrem de evoluată din punct de vedere spiritual care, în ciuda faptului că a atins culmea perfecțiunii, continuă să trăiască în corpul fizic, menținându-si în permanență conștiința identificată cu Sinele Etern Atman. El este complet eliberat de lanțurile ignoranței. El este singurul care are dreptul să spună că totul este perfect în acest univers. "Deși binele și răul sunt ambele manifestări condiționate ale spiritului, răul este totuși învelișul său mai spre exterior, în timp ce binele este mult mai aproape de omul real, de Sine. Omul nu poate ajunge la Sine decât dacă mai intai nu renunță la stratul acțiunilor sale rele și dupa, la cel al actiunilor bune. Deci, în cele din urmă, karma care rămâne încă atașată corpului și minții va fi întotdeauna o karma pozitivă, pentru că până când toate impuritățile sale nu au fost arse, este imposibil ca omul să ajungă la Adevărul Suprem. Putem recunoaște pe cel care e eliberat în viață din faptele sale bune; buzele sale pot spune doar binecuvântări, mâinile sale nu pot face decât fapte bune, mintea lui nu poate decât să se gândească la lucruri sublime, prezența sa este o binecuvântare, oriunde el este. Un astfel de om are darul, prin simpla prezența, de a transforma chiar și pe păcătoși în sfinți. Aceasta este diferența imensă dintre cei doi poli, între adevărata realizare spirituală și pretenția simplă de a fi obținut-o ...
Din cauza unei greseli de intelegere, oamenii se tem că dacă vor ajunge la cea mai înaltă realizare, fântânile iubirii se vor usca în inimile lor și tot ceea ce ei iubesc în această viață va dispărea. Ei nu cred niciodată că marii profeți ai acestei lumi au fost numai cei care au renunțat la orice urmă de individualitate și ca nu iubesti cu adevarat atunci când te atașezi de un obiect nesemnificativ sau de o ființă muritoare. Adevăratul obiect al iubirii nu poate fi o mână de pământ, ci doar un Dumnezeu Viu. Prin realizarea spirituală, soția il va iubi mai mult pe soțul ei dacă va recunoaște in el, prezența lui Dumnezeu. Soțul își va iubi soția mai mult, în măsura în care îl va recunoaște pe Dumnezeu în ea. Iar mama îi va iubi pe copiii ei mai mult dacă Il va recunoaște pe Dumnezeu în ei. Chiar și cel mai groaznic inamic poate fi iubit când îl recunoști pe Dumnezeu în el ... Doar un astfel de om are dreptul să pretindă că totul este perfect în acest univers. Acesta este binele cel mare pe care îl poate aduce perfecțiunea spirituală în această lume: dacă întreaga omenire ar realiza cel puțin un aspect mic al adevărului, atunci pământul însuși ar deveni un paradis și locuitorii săi nu ar mai fi oameni, ci zei ".
(Swami Vivekananda)
ESTE PERMANENT ÎN COMUNIUNE CU DUMNEZEU
"Starea de iluminare este descrisă după cum urmează: există o conștiință continuă a unității dintre Sinele Suprem Atman al ființei și Dumnezeu. Nu mai există nici o urmă de identificare a lui Atman cu invelisurile sale. Fiecare simț al dualității este complet șters. Există o conștiință pură, unificată. Omul care este ferm stabilit pe acest nivel al conștiinței se spune că este iluminat. Un om este eliberat tocmai în această viață atunci când este stabilit pe deplin și permanent în starea de iluminare. Fericirea lui e nesfârșită. Chiar dacă mintea lui este dizolvată în Dumnezeu, el este total conștient, liber de ignoranță. Este complet lucid și este liber de orice dorință. Se spune că un astfel de om este eliberat chiar în această viață.
Pentru el, suferințele din această lume s-au încheiat. În ciuda faptului că posedă un corp finit, el rămâne unit cu Infinitul. Inima lui nu cunoaște agitație. Se spune că un astfel de om este eliberat în această viață. Deși trăiește într-un corp, acesta din urmă este mai degrabă o umbră care îl urmează. El nu mai este influențat de gândul de ”eu" și "al meu". Acestea sunt caracteristicile unui om eliberat în această viață. El nu mai este legat de trecut. Nu mai este legat de viitor. El este detașat de prezent. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. În lume, binele și răul par să existe peste tot. Oamenii și obiectele par a fi distincte. În ciuda acestor lucruri, el privește totul din punctul de vedere al egalității și unității, pentru că vede pe Dumnezeu Suprem în orice. Iată cum îl puteți recunoaște pe omul eliberat în această viață.
Poate sa aiba un destin bun sau rău . El le priveste pe amandoua cu detașare si calm interior și nu este atins. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Pentru că mintea lui este în mod continuu dizolvată în beatitudinea lui Dumnezeu, el privește la fel lumea interioară și cea exterioară. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Viața trece: el o priveste ca un martor detașat. Nu se identifica cu corpul, cu organele senzoriale etc. El a depășit ideea de datorie și obligație. Iată cum puteți recunoaște omul care s-a eliberat în această viață. Cu ajutorul cuvintelor vii ale scripturilor, el a realizat unirea cu Dumnezeu. El nu mai este constrans să se renasca. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. El nu se identifică niciodată cu corpul sau cu organele senzoriale. Nu mai are nici un sentiment de posesivitate. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Prin luciditatea sa transcendentală a realizat că Dumnezeu este totul. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Oamenii sfinti îl pot proslăvi, oamenii răi îl pot insulta - sentimentele față de ei sunt la fel. Iată cum puteți recunoaște omul eliberat în această viață. Râurile se varsa în ocean, dar oceanul nu se agită din acest motiv. Obiectele senzoriale curg în mintea lui, dar nu simte nici o reacție, deoarece are conștiința Realității Unice. El este cu adevărat eliberat chiar în această viață. " (Din Viveka Chudamani de Shankaracharya) Noțiunea de jivanmukti înseamnă Eliberat spiritual, fiinta extrem de evoluată din punct de vedere spiritual care, în ciuda faptului că a atins culmea perfecțiunii, continuă să trăiască în corpul fizic, menținându-si în permanență conștiința identificată cu Sinele Etern Atman. El este complet eliberat de lanțurile ignoranței. El este singurul care are dreptul să spună că totul este perfect în acest univers. "Deși binele și răul sunt ambele manifestări condiționate ale spiritului, răul este totuși învelișul său mai spre exterior, în timp ce binele este mult mai aproape de omul real, de Sine. Omul nu poate ajunge la Sine decât dacă mai intai nu renunță la stratul acțiunilor sale rele și dupa, la cel al actiunilor bune. Deci, în cele din urmă, karma care rămâne încă atașată corpului și minții va fi întotdeauna o karma pozitivă, pentru că până când toate impuritățile sale nu au fost arse, este imposibil ca omul să ajungă la Adevărul Suprem. Putem recunoaște pe cel care e eliberat în viață din faptele sale bune; buzele sale pot spune doar binecuvântări, mâinile sale nu pot face decât fapte bune, mintea lui nu poate decât să se gândească la lucruri sublime, prezența sa este o binecuvântare, oriunde el este. Un astfel de om are darul, prin simpla prezența, de a transforma chiar și pe păcătoși în sfinți. Aceasta este diferența imensă dintre cei doi poli, între adevărata realizare spirituală și pretenția simplă de a fi obținut-o ...
Din cauza unei greseli de intelegere, oamenii se tem că dacă vor ajunge la cea mai înaltă realizare, fântânile iubirii se vor usca în inimile lor și tot ceea ce ei iubesc în această viață va dispărea. Ei nu cred niciodată că marii profeți ai acestei lumi au fost numai cei care au renunțat la orice urmă de individualitate și ca nu iubesti cu adevarat atunci când te atașezi de un obiect nesemnificativ sau de o ființă muritoare. Adevăratul obiect al iubirii nu poate fi o mână de pământ, ci doar un Dumnezeu Viu. Prin realizarea spirituală, soția il va iubi mai mult pe soțul ei dacă va recunoaște in el, prezența lui Dumnezeu. Soțul își va iubi soția mai mult, în măsura în care îl va recunoaște pe Dumnezeu în ea. Iar mama îi va iubi pe copiii ei mai mult dacă Il va recunoaște pe Dumnezeu în ei. Chiar și cel mai groaznic inamic poate fi iubit când îl recunoști pe Dumnezeu în el ... Doar un astfel de om are dreptul să pretindă că totul este perfect în acest univers. Acesta este binele cel mare pe care îl poate aduce perfecțiunea spirituală în această lume: dacă întreaga omenire ar realiza cel puțin un aspect mic al adevărului, atunci pământul însuși ar deveni un paradis și locuitorii săi nu ar mai fi oameni, ci zei ".
(Swami Vivekananda)
