Îmi amintesc o anecdotă ... Un hoț a intrat în coliba unui mistic. Era o noapte cu lună plina, iar hoțul intrase in colibă din greșeală; de fapt, ce lucruri prețioase ar fi putut găsi în casa unui mistic? Hoțul se uită in jur uimit, pentru că nu era nimic în colibă. Apoi, dintr-o dată, a văzut un bărbat care venea spre el, cu o lumânare în mână.

Omul l-a întrebat: "Ce cauți în întuneric? De ce nu m-ai trezit? Am dormit chiar lângă ușă ... Ți-aș fi arătat întreaga casă “. Omul ăsta avea o infatisare simpla și nevinovata: ca si cum nici n- ar fi fost vorba de un hoț.
Pus fata in fata cu simplitatea si inocența acestuia, hoțul a exclamat: "Poate că nu știe că sunt un hoț".
Misticul a răspuns: "Nu contează: în lumea aceasta, fiecare trebuie să aibă propriul său rol. Problema este că am trăit aici timp de treizeci de ani și nu am găsit nimic în această casă: să încercăm să căutăm împreună! Dacă găsim ceva, vom imparti la jumătate. În această casă n-am găsit nimic niciodata ... este pur și simplu goală >>.
Hoțul era un pic speriat: acel om era ciudat! Era nebun sau ... cine știe ce fel de om ar fi putut fi? Voia să scape pentru că lăsase alte obiecte în afara colibei, pe care le furase de la alte două case.
Misticul avea doar o pătură, era tot ce avea. Noaptea era rece, așa că ii spuse hoțului: "Nu pleca așa, nu mă insulta in modul acesta: nu mi-aș putea-o ierta niciodată, gândindu-ma că un om sărac care a intrat în casa mea în toiul noaptii a trebuit să plece cu mâinile goale. Ia patura aceasta, iti va fi utila ... este foarte rece afară. Eu raman in casa: in interior este mai multa caldura>>. Și a pus pătura pe umerii hotului.
Hoțul nu mai înțelegea nimic. El a exclamat: "Ce faci?" Sunt un hoț!”
Misticul a răspuns: “Nu contează, în această lume toți trebuie să fie cineva, trebuie să facă ceva. Poate tu ai ales să furi, dar nu contează: o muncă este o muncă! Fa-ti treaba bine, cu toate binecuvântările mele. Fa-ți treaba perfect și nu te lasa prins, altfel vei avea probleme!”.
Hoțul ii spuse: "Ești un om ciudat. Esti dezbracat și nu ai nimic! “
Misticul a răspuns: "Nu -ti fa griji, de fapt voi veni cu tine!” Am rămas în această casă numai pentru pătură, nu mai este nimic altceva aici ... și acum ți-am dat tie pătura! Voi veni cu tine, vom trăi împreună. Și mi se pare că tu ai multe lucruri: va fi foarte comod. Ți-am dat tot ce aveam; tu imi vei da o parte din ceea ce ai, mi se pare corect! >>
Hoțului nu-i venea sa creada. Voia să scape din acea casă și de acel om. El ii spuse: "Nu, nu te pot lua cu mine; am o nevastă și copii, apoi sunt si vecinii de casa: ce-ar spune, văzând că am adus un om gol în casa mea?"
Misticul a fost de acord: "E drept. Nu te voi face de rușine. Poti sa te duci, eu voi ramane in casa asta >>.
Dar în timp ce hoțul pleca, el incepuse sa strige: "Hei tu!" Întoarce-te! Hoțul nu auzise niciodată o voce atat de puternică si patrunzatoare ca o lamă. Trebuia să se întoarcă. Misticul ii spuse: "Învață un pic de educație. Ți-am dat o pătură și tu nici măcar nu mi-ai mulțumit. Prin urmare, în primul rând mulțumeste-mi, iti va fi foarte util. În al doilea rând, când ai intrat în casă, ai deschis ușa și acum, daca ieși, închide-o! Nu vezi că noaptea e chiar rece și acum, după ce ți-am dat pătura, rămân gol? Că esti un hoț, nu am nimic impotriva, dar în ceea ce priveste educația, sunt foarte exigent. Nu pot tolera un astfel de comportament: mulțumeste-mi!
Hoțul a trebuit să mulțumească; apoi a închis ușa și a fugit. Nu putea să creadă ce i s-a întâmplat cu adevărat! Pentru restul nopții nu reusi să doarmă; ii venea continuu în minte ... nu auzise niciodată o voce atât de puternică. Și acel om nu avea nimic!
A doua zi hoțul a căutat informații și a descoperit că omul era un mare Maestru. El înțelesese că se comportase foarte rău și că acțiunea lui fu o rușine: încercase să fure din casa acelui sărac care nu avea nimic altceva, dar era un mare Maestru!
Hotul comentă: “Am inteles că omul ăsta e cu adevărat ciudat. În viața mea am întâlnit oameni de toate felurile, de la cei mai săraci la cei mai bogați, dar acum numai amintirea acelui om, mă face să simt un fior pe sira spinarii. Când m-a chemat, ordonandu-mi să mă întorc, nu am putut sa fug. Eram absolut liber, mi-aș fi putut lua lucrurile și as fi putut sa fug, dar nu am putut. În vocea lui era ceva care ma atragea spre el “.
După câteva luni hoțul a fost prins și la tribunal judecătorul l-a întrebat: “Poți să-mi dai numele cuiva apropiat care te cunoaște ? “
Hotul a răspuns: “Desigur, există o persoană care mă cunoaște bine “ și a zis numele Maestrului.
Judecătorul a comentat: "E suficient, duceti-va si chemati-l; mărturia lui valoreaza cat a zece mii de oameni. Ceea ce va spune despre tine, va fi de ajuns pentru a da o sentința “. Judecătorul l-a întrebat pe Maestru: “Il cunosti pe acest om?"
Răspunsul lui a fost: "Dacă îl cunosc? Suntem tovarasi. E un prieten de-al meu. Odată chiar a venit să mă viziteze în toiul nopții. Era atât de rece încât i-am dat pătura mea și încă o mai folosește ... o puteți vedea. Pătura aceea e renumită în întregul ținut: toată lumea știe că e a mea “.
Judecătorul a comentat: "Este prietenul tău?" Și fură?”
Maestrul i-a răspuns: "Niciodată! El nu reuseste sa fure. E un adevărat domn, chiar mi-a multumit când i-am dat pătura și, iesind din casa, mi-a închis in liniște ușa. E foarte educat, este un om cu adevarat dragut”.
Judecătorul a concluzionat: "Dacă declari acest lucru, toate mărturiile celor care spun că el este un hoț nu sunt valide. Acest om e liber! Maestrul a iesit din tribunal și hoțul l-a urmat. Maestrul l-a întrebat: "Ce faci?" De ce mă urmărești?”.
Hotul a exclamat: "Acum nu pot să te mai părăsesc. Ai spus că sunt prietenul tău, că sunt partenerul tău. Nimeni nu m-a respectat vreodată; tu ești prima persoană din lume care m-a numit domn, o persoană bună. De acum încolo voi ramane la picioarele tale și voi învăța să devin ca tine. De unde-ti ai maturitatea, puterea, forta, viziunea asupra lucrurilor, total diferită de viziunea tuturor?
Maestrul i-a răspuns: “În acea noapte am plâns și m-am gândit că hoții ar trebui să învețe câteva lucruri. Când vor decide să intre în casa unui bărbat ca mine, ar trebui să anunte cu câteva zile înainte, pentru a face rost de cate ceva pentru ca el sa nu pleca cu mâinile goale.
“Ai făcut bine ca ti-ai amintit de mine în instanță: acei judecători sunt oameni foarte periculoși și te-ar fi maltratat. În noaptea aceea ti-am propus să trăiesc cu tine și să împart totul cu tine, dar m-ai refuzat. Acum vrei să vii cu mine ... nu e nici o problemă, o poți face; voi împărti cu tine tot ce am. Dar nu am lucruri materiale, am ceva invizibil >>.
Hoțul a răspuns: "Simt, e ceva invizibil; dar mi-ai salvat viața și acum viața mea este a ta, poți să faci cu ea ceea ce vrei. Mi-am risipit-o până acum. Văzându-te, privindu-te în ochi, am o certitudine: mă poți transforma. Chiar in acea noapte, am început să te iubesc!

Extras din: Maturitatea(Responsabilitatea de a Fi Tu insuti).
Comentariu de OSHO