Este cea mai cunoscută mantra in India. Printre mantrele ușor accesibile este considerată, mai ales în Orient, cea mai elevata, care confera ființei umane cunoașterea spirituală. Folosita de multe ori ca silabă mantrică, AUM joacă, de asemenea, un rol important în budism (mai ales în Vajrayana). Mantra AUM are o multitudine de interpretari, atât în ceea ce privește forma de reprezentare grafica, cât și în ceea ce privește sunetul subtil de bază (adevărat TONIC al Macrocosmosului) pe care îl desemnează. Simbolul grafic sanskrit al mantrei AUM constă din trei curbe distincte, un semicerc și un punct izolat. Cele trei curbe sunt legate între ele și se genereaza reciproc. Numai punctul și semicercul sunt independente. Dar punctul este cel care domină totul. Acest simbol grafic al mantrei AUM reprezintă destul de clar pentru persoana inițiata cele trei stări principale ale conștiinței: starea de veghe (sau de trezire), starea de somn și starea de somn profund; în același timp, aici este reprezentată și conștiința supremă sau Sinele Etern (Atman), care cuprinde, supraveghează și penetrează toate fenomenele, ființele și lucrurile. Semicercul în apropierea punctului înseamnă, în același timp, principiul feminin fundamental (Shakti) și infinitul, indicând astfel că gândirea finită aproape că niciodată nu poate învăța (înțelege) complet misterele, profunzimea sau înălțarea Absolutului Suprem (reprezentată prin punct). Lumea materială a conștiinței în starea de veghe, nivelul activității externe, prin urmare, cel mai concret, este reprezentat de curba cea mai mare a desenului de pe margine (cea indicată cu 1). Nivelul stadiului de somn al conștiinței, care nu este stimulat numai de obiecte externe, ci aproape exclusiv de conceptele gândirii și aspirațiilor interioare, este simbolizat de a doua curbă, cea intermediară (2), care, după cum vedem, este la mijlocul drumului între starea de veghe și starea de somn profund. Curba din partea de sus (3) simbolizează inconștientul, pe care deseori îl numim starea de somn profund; prin urmare, acționează ca intermediar, deoarece este cel care se situeaza cel mai aproape de conștiința absolută. În schimb, punctul reprezintă conștiința absolută care iluminează, transcende și le domină pe celelalte trei; aceasta este, de fapt, turya (starea de supraconstiinta), starea caracteristică a ființei umane care a atins iluminarea. Este, de asemenea, numita "starea a patra" (deoarece depășește cele trei stări comune ale conștiinței) sau a patra stare a conștiinței. Fără starea de turya, nici gândul, nici inteligența, nici simbolul, nici sensul, nici universul nu ar putea exista. Prin urmare, punctul iluminează permanent cele trei stări ale conștiinței. El insusi strălucește prin propria sa lumină și prin puterea lui infinită, dar nu poate fi descoperit decât de acele ființe umane care au trecut deja cele trei curbe și care, ajungând la acest punct de focalizare, au reușit să se contopeasca cu el. Punctul de focalizare în această reprezentare poate fi interpretat în moduri diferite: ca o Conștiință Absolută, ca o conștiință care observa, martor, situată dincolo de trup și gândire sau ca o eliberare totală de lumea fenomenelor.