“Omule! Dar când vei înțelege că esti efemer? Totul se schimbă în univers; Natura însăși nu include nici o formă care sa fie constantă. Și tu pretinzi, plin de infatuare, ca specia ta sa nu dispara, că ar trebui să facă o excepție de la legea generală care vrea ca totul să se schimbe? Ei bine, nu ești tu oare, în faptele de astăzi, supus unor schimbări neîncetate? Tu, care, în nebunia ta, iti atribui cu infamie titlul de rege al naturii, tu care măsori cerul și pământul, tu care în mândria ta mizerabilă crezi că totul a fost făcut pentru tine pentru că esti inteligent, este suficient să ti se intample un mic incident, ca un atom să se miște ca tu sa pieri, să fii anihilat, astfel încât această inteligență de care ești atât de mândru să-ti fie luată! "

"(...) Ceea ce va face omul este întotdeauna o consecință a ceea ce a fost, a ceea ce este, a ceea ce a făcut până la momentul acțiunii. Ființa noastră actuală și totală, considerată în toate circumstanțele posibile, include în sine suma tuturor motivelor acțiunii pe care o vom face. Nici o ființă înzestrată cu ratiune nu poate nega adevărul acestui principiu. Viața noastră este o succesiune de momente necesare, iar comportamentul nostru, bun sau rău, virtuos sau vicios, util sau dăunător pentru noi înșine și pentru alții, este un lanț de acțiuni în conformitate cu legea karmei, așa cum este necesar ca toate momentele care formează durata existenței noastre pământești ". Din "Sistemul naturii sau legi din lumea fizica și din lumea morală"

de Paul-Henry Holbach.