Adesea, când ființa umană ajunge într-un anumit punct pe calea spirituala, dintr-o dată, din cauza anumitor tentații fanatice și chiar demoniace, începe să considere că drumul, așa cum îl parcurge, este prea greu, că implică eforturi prea mari. În astfel de situațîi, constatăm că o astfel de ființă se abate, "coboară la poalele muntelui" și o ia de la capăt, încercând să urce din nou, dar cu o altă variantă, spunându-și sie însuși: "Acum, chiar fără a face nimic, voi reuși să ajung, dintr-odată, în vârful muntelui". Și astfel, aspirantul începe din nou; dar, la un moment dat, datorită aceluiasi demon care se manifestă ciclic, la jumătatea drumului, își dă seama că și acum îi este greu să continue.Coboară din nou și începe din nou urcușul, astfel încât nici după 15-20 de ani nu va reuși să depășească un sfert din înălțimea muntelui.
Acest gen de persoane au manifestat interior un egoism foarte puternic și tendința de a-și imagina, într-un mod fantasmagoric, că pot urma o cale spirituală cu maximul de avantaje (deoarece vizează în primul rând avantajele) și efort minim. Din acest punct de vedere, putem spune că aceșți oameni "disperă" în încercarea de a descoperi o cale prin care să realizeze totul fără a face nimic.
Evident, astfel de căi nu există și, atunci când cineva ne prezintă ceva de genul acesta, trebuie să fim conștienți de faptul că este vorba de ceva fals ... Se întâmplă exact ca atunci când se realizează efectele speciale în filme (mai ales în cele vechi): actorii rămân în același loc, în timp ce în spatele lor, pe un cilindru decurg diferite peisaje; acest lucru creează senzația de călătorie, dar e doar o senzație. Acest tip de iluzie, care apare la cei care îi sunt victime, aduce suferințe și dezamăgiri teribile.
Când pornim pe o cale spirituală, este foarte important să vedem ceea ce am făcut pentru a putea ajunge mai sus și, eventual, să comparăm rezultatele noastre cu ale altora. Asta deoarece munca în echipă are avantajul imens că ne permite să percepem ceea ce nu am putut face încă. Și dacă observăm că un coleg de-al nostru este de 15 ori mai bun decât noi, în sensul că vedem că obține multe rezultate în urma practicii sale spirituale, în nici un caz nu trebuie să atribuim vina sistemului sau celui care ne călăuzește, deoarece acesta din urmă nu ne poate obliga, forța sau șantaja să evoluăm. Este o problemă strict personală care ne privește doar pe noi înșine.
MARII ÎNȚELEPȚI SPUN: "Mergeți peste tot, învățați tot ce se poate și memorizati ce este bun". Cel care este cu adevărat dotat cu inteligență și cu puterea de a discerne, este capabil, chiar și atunci când se confruntă cu o anumită situație, să asimileze ceea ce îl completează cu adevărat pe calea pe care o urmează. O ființă care are un minim de responsabilitate și care dorește într-adevăr să meargă pe o cale spirituală, la început vine și spune: "Acesta sunt eu, primește-mă", în schimb, atunci când pleacă poate spune: "Acesta am fost eu, mulțumesc și la revedere! " Așa trebuie să fie o relație, cel puțin dintr-o perspectivă umană. Putem adăuga caii pe care o parcurgem, câteva elemente suplimentare, pe care le descoperim sau le vedem la o altă cale, dar acestea trebuie să fie de bun-simț. Dar acest lucru nu implică renunțarea la calea pe care am mers și începerea alteia Efectele speciale ale cinematografiei și modul acela specific în care îți imaginezi că avansezi, reprezintă de fapt un drum fără ieșire, o stradă închisă, este ca și cum subiectul ar fi pe o bandă rulantă - face tot felul de eforturi, aleargă chiar, și cu toate acestea rămâne pe loc. Este sigur faptul că într-o astfel de situație, ființa pierde timpul: bunul cel mai prețios, pe care nimeni nu îl poate compensa vreodată; în plus pierde și multă energie. Însă elementul timp este lucrul cel mai valabil, deoarece dacă cineva pierde chiar și numai o singură oră, nimeni nu-i-o va putea da niciodată înapoi. Este pierdut pentru totdeauna. Nici energia nu poate fi compensată, cel puțin nu în totalitate: ceea ce ai consumat prostește în tinerețe nu se mai poate recăpăta ușor la 80 de ani. Una e să obții trezirea energiei kundalini la 17 ani, alta e la 83; un cont e să reușeșți să-ți tranmuti potențialul creator la 15 ani, un altul e la 79.
Acestea sunt considerente foarte utile de înțeles, deoarece s-a constatat de mai multe ori cum anumițe persoane care practică de mulți ani nu au putut înțelege nici măcar cea mai mică parte a acestor aspecte spirituale, spre deosebire de alții care le-au asimilat și au fost apoi capabili să realizeze salturi spirituale autentice. Încă mai există oameni care, în ciuda faptului că afirmă că practică yoga de ani de zile, se târăsc în acest fel cu o atitudine dezamagita, nemulțumită și frustrată.
Există posibilitatea ca un ghid spiritual să susțină mai mult pe cineva, atunci când devotamentul pe care aspirantul îl are față de Divin îl face demn de a o primi. Dar există unii care, în egoismul lor jalnic, consideră că trebuie să primească totul; și dacă apare o situație în care ar trebui, la rândul lor, să se angajeze într-o acțiune în care să depună un mic efort, aceasta ar reprezenta deja o mare dramă, o problemă și ar face-o complet plictisiți doar pentru a scăpa de ea și a "se pune in evidenta" – în acest fel însă, numai pentru că au realizat acel mic gest, cerințele lor s-ar înmulți, deoarece ar pretinde că și-au îndeplinit în mod oficial datoria.
Toate acestea sunt în mod clar o indicație a unei mentalități jalnice, tipică persoanei oportuniste, care trăiește în conformitate cu motto-ul: "Totul este pentru mine și eu pentru nimeni".
Această atitudine evidențiază o stare interioară de egoism feroce: printre aceste ființe se află cei care au cele mai aberante pretenții, care se supără mai mult decât alții, care au mândria cea mai exacerbată și se simt foarte răniți dacă se întâmplă să fie ignorați. Tot printre aceșți oameni se află cei care nu citesc niciodată materialele cu privire la propriile cursuri de yoga și care, în ciuda anilor de "practică" acumulați pe această cale, la cea mai mică și cea mai banală problema, nu își pun nici măcar întrebarea: “ aș putea face ceva? " Sau să spună: "Uite, am 15 variante, dar nu știu cum să decid, tu ce zici? care este cea mai bună? "
Efortul pe calea spirituală este important și indică faptul că sunteți interesați, că doriți să pe departe autentică din punct de vedere spiritual!
Însă continuând să se comporte astfel, discepolul va rămâne într-o stare de dependență care nu este specifică celui care aspiră cu adevărat să-l cunoască pe Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți de faptul că evoluția spirituală este posibilă numai dacă persoana este conștientă și este important că ea să depună eforturi în această direcție. Nu vom evolua dacă altul ne rezolva problemele. În acest fel, ne vom învârti în gol, având impresia că evoluăm, amăgindu-ne singuri. Este ca și cum cineva se învarte în continuu cu mașina într-o singură direcție, fără să se hotărască să aleagă o ieșire și să o urmeze. Se va află mereu în același loc, chiar dacă mașina continuă să ruleze. În schimb este important să ne întrebăm unde ne dorim să ajungem cu adevărat și apoi să analizăm cu sinceritate și luciditate dacă modul nostru de acțiune ne conduce în acea direcție. Sinceritatea este foarte importantă pe calea spirituală. În primul rând trebuie să fim siceri cu noi înșine. Numai când nu ne vom mai minți, vom crește spiritual.
Până atunci vom avea doar un surogat pe care îl vom considera spiritualitate. O cale autentică presupune faptul de a fi cinstiți cu noi înșine, de a ne pune întrebări cu privire la existența noastră, de a lua deciziile corecte și a le aplica până când vom obține rezultatele așteptate. Este important să ne întrebăm - și să răspundem sincer după o analiză atentă - care sunt schimbările pe care le-am obținut până acum. Trebuie să încercăm să analizăm acest lucru chiar și la distanță de câteva luni: să vedem dacă trăirile noastre spirituale s-au schimbat și dacă sunt la fel ca acum un an. Să vedem cum percepem și ne comportăm față de lume , de la un an la altul. Suntem mai maturi? Suntem mai înțelegători? Ne supărăm mai puțin, dacă suntem mai detașați? Reușim să vedem anumite calități la persoanele cu care întrăm în conflict? Acestea sunt doar câteva aspecte pe care le putem lua ca puncte de referință pentru a putea face o analiză clară a stării noastre actuale și viitoare.
Acest gen de persoane au manifestat interior un egoism foarte puternic și tendința de a-și imagina, într-un mod fantasmagoric, că pot urma o cale spirituală cu maximul de avantaje (deoarece vizează în primul rând avantajele) și efort minim. Din acest punct de vedere, putem spune că aceșți oameni "disperă" în încercarea de a descoperi o cale prin care să realizeze totul fără a face nimic.
Evident, astfel de căi nu există și, atunci când cineva ne prezintă ceva de genul acesta, trebuie să fim conștienți de faptul că este vorba de ceva fals ... Se întâmplă exact ca atunci când se realizează efectele speciale în filme (mai ales în cele vechi): actorii rămân în același loc, în timp ce în spatele lor, pe un cilindru decurg diferite peisaje; acest lucru creează senzația de călătorie, dar e doar o senzație. Acest tip de iluzie, care apare la cei care îi sunt victime, aduce suferințe și dezamăgiri teribile.
Când pornim pe o cale spirituală, este foarte important să vedem ceea ce am făcut pentru a putea ajunge mai sus și, eventual, să comparăm rezultatele noastre cu ale altora. Asta deoarece munca în echipă are avantajul imens că ne permite să percepem ceea ce nu am putut face încă. Și dacă observăm că un coleg de-al nostru este de 15 ori mai bun decât noi, în sensul că vedem că obține multe rezultate în urma practicii sale spirituale, în nici un caz nu trebuie să atribuim vina sistemului sau celui care ne călăuzește, deoarece acesta din urmă nu ne poate obliga, forța sau șantaja să evoluăm. Este o problemă strict personală care ne privește doar pe noi înșine.
MARII ÎNȚELEPȚI SPUN: "Mergeți peste tot, învățați tot ce se poate și memorizati ce este bun". Cel care este cu adevărat dotat cu inteligență și cu puterea de a discerne, este capabil, chiar și atunci când se confruntă cu o anumită situație, să asimileze ceea ce îl completează cu adevărat pe calea pe care o urmează. O ființă care are un minim de responsabilitate și care dorește într-adevăr să meargă pe o cale spirituală, la început vine și spune: "Acesta sunt eu, primește-mă", în schimb, atunci când pleacă poate spune: "Acesta am fost eu, mulțumesc și la revedere! " Așa trebuie să fie o relație, cel puțin dintr-o perspectivă umană. Putem adăuga caii pe care o parcurgem, câteva elemente suplimentare, pe care le descoperim sau le vedem la o altă cale, dar acestea trebuie să fie de bun-simț. Dar acest lucru nu implică renunțarea la calea pe care am mers și începerea alteia Efectele speciale ale cinematografiei și modul acela specific în care îți imaginezi că avansezi, reprezintă de fapt un drum fără ieșire, o stradă închisă, este ca și cum subiectul ar fi pe o bandă rulantă - face tot felul de eforturi, aleargă chiar, și cu toate acestea rămâne pe loc. Este sigur faptul că într-o astfel de situație, ființa pierde timpul: bunul cel mai prețios, pe care nimeni nu îl poate compensa vreodată; în plus pierde și multă energie. Însă elementul timp este lucrul cel mai valabil, deoarece dacă cineva pierde chiar și numai o singură oră, nimeni nu-i-o va putea da niciodată înapoi. Este pierdut pentru totdeauna. Nici energia nu poate fi compensată, cel puțin nu în totalitate: ceea ce ai consumat prostește în tinerețe nu se mai poate recăpăta ușor la 80 de ani. Una e să obții trezirea energiei kundalini la 17 ani, alta e la 83; un cont e să reușeșți să-ți tranmuti potențialul creator la 15 ani, un altul e la 79.
Acestea sunt considerente foarte utile de înțeles, deoarece s-a constatat de mai multe ori cum anumițe persoane care practică de mulți ani nu au putut înțelege nici măcar cea mai mică parte a acestor aspecte spirituale, spre deosebire de alții care le-au asimilat și au fost apoi capabili să realizeze salturi spirituale autentice. Încă mai există oameni care, în ciuda faptului că afirmă că practică yoga de ani de zile, se târăsc în acest fel cu o atitudine dezamagita, nemulțumită și frustrată.
Există posibilitatea ca un ghid spiritual să susțină mai mult pe cineva, atunci când devotamentul pe care aspirantul îl are față de Divin îl face demn de a o primi. Dar există unii care, în egoismul lor jalnic, consideră că trebuie să primească totul; și dacă apare o situație în care ar trebui, la rândul lor, să se angajeze într-o acțiune în care să depună un mic efort, aceasta ar reprezenta deja o mare dramă, o problemă și ar face-o complet plictisiți doar pentru a scăpa de ea și a "se pune in evidenta" – în acest fel însă, numai pentru că au realizat acel mic gest, cerințele lor s-ar înmulți, deoarece ar pretinde că și-au îndeplinit în mod oficial datoria.
Toate acestea sunt în mod clar o indicație a unei mentalități jalnice, tipică persoanei oportuniste, care trăiește în conformitate cu motto-ul: "Totul este pentru mine și eu pentru nimeni".
Această atitudine evidențiază o stare interioară de egoism feroce: printre aceste ființe se află cei care au cele mai aberante pretenții, care se supără mai mult decât alții, care au mândria cea mai exacerbată și se simt foarte răniți dacă se întâmplă să fie ignorați. Tot printre aceșți oameni se află cei care nu citesc niciodată materialele cu privire la propriile cursuri de yoga și care, în ciuda anilor de "practică" acumulați pe această cale, la cea mai mică și cea mai banală problema, nu își pun nici măcar întrebarea: “ aș putea face ceva? " Sau să spună: "Uite, am 15 variante, dar nu știu cum să decid, tu ce zici? care este cea mai bună? "
Efortul pe calea spirituală este important și indică faptul că sunteți interesați, că doriți să pe departe autentică din punct de vedere spiritual!
Însă continuând să se comporte astfel, discepolul va rămâne într-o stare de dependență care nu este specifică celui care aspiră cu adevărat să-l cunoască pe Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți de faptul că evoluția spirituală este posibilă numai dacă persoana este conștientă și este important că ea să depună eforturi în această direcție. Nu vom evolua dacă altul ne rezolva problemele. În acest fel, ne vom învârti în gol, având impresia că evoluăm, amăgindu-ne singuri. Este ca și cum cineva se învarte în continuu cu mașina într-o singură direcție, fără să se hotărască să aleagă o ieșire și să o urmeze. Se va află mereu în același loc, chiar dacă mașina continuă să ruleze. În schimb este important să ne întrebăm unde ne dorim să ajungem cu adevărat și apoi să analizăm cu sinceritate și luciditate dacă modul nostru de acțiune ne conduce în acea direcție. Sinceritatea este foarte importantă pe calea spirituală. În primul rând trebuie să fim siceri cu noi înșine. Numai când nu ne vom mai minți, vom crește spiritual.
Până atunci vom avea doar un surogat pe care îl vom considera spiritualitate. O cale autentică presupune faptul de a fi cinstiți cu noi înșine, de a ne pune întrebări cu privire la existența noastră, de a lua deciziile corecte și a le aplica până când vom obține rezultatele așteptate. Este important să ne întrebăm - și să răspundem sincer după o analiză atentă - care sunt schimbările pe care le-am obținut până acum. Trebuie să încercăm să analizăm acest lucru chiar și la distanță de câteva luni: să vedem dacă trăirile noastre spirituale s-au schimbat și dacă sunt la fel ca acum un an. Să vedem cum percepem și ne comportăm față de lume , de la un an la altul. Suntem mai maturi? Suntem mai înțelegători? Ne supărăm mai puțin, dacă suntem mai detașați? Reușim să vedem anumite calități la persoanele cu care întrăm în conflict? Acestea sunt doar câteva aspecte pe care le putem lua ca puncte de referință pentru a putea face o analiză clară a stării noastre actuale și viitoare.
